Numai luptătorii Slavei
Moștenesc cununi cerești.
Toți ceilalți primesc deșarte
Daruri care lumea-mparte:
Glorii și cununi lumești,
Ce-ți arată cine ești.

Ei aici și-apleacă toate
Steagurile lor pe rând.
Cât de scump plătesc cununa
Care trece ca furtuna
Și și-o pierd așa curând
Cum nici nu ți-ar da prin gând.

Pe când cei ce luptă-n viață
Pentru premiul cel ceresc
Vor trăi cerești victorii,
Vor primi cununi și glorii
Care nu se veștejesc,
Ci de-a pururi strălucesc.

Erou e-acela care are
Curajul de-a muri voios,
De-a-și răstigni cu totul firea
Chiar când nu vede răsplătirea
Spre tot ce-i bine și frumos,
Spre slava Domnului Hristos.

Dragul meu, fii totdeauna
Curajos în tot ce-i drept.
Pentru tot ce e virtute
Să te lupți de-acum ‘nainte.
Inima să-ți bată-n piept
Pentru tot ce este drept.

Că nu este fericire
Fără de curaj nicicând,
Nici virtute fără muncă,
Fără-o hotărâre-adâncă,
Nici izbândă ne-luptând,
Și prin Duhul biruind.
Amin.
(Sâmbătă, 1 august 2020)